Part 7:
Ca sa o povestesc ceva mai taios, cred ca am redescoperit iesirea. Si inca una atat de frumoasa ca aproape am confundat-o cu minciuna. Intai am vazut-o pe Ea si rolul ei jucat ca un obicei tembel generat de o neputinta prost inteleasa , la fel ca atunci cand te inveti sa mananci cozonac daca nu mai ai paine. O constanta ce vegheaza umilitor (fata de cei care intr-adevar cu asta se ocupa) si fara de care efectiv nu mi le-as putea imagina. Pe ele visele. Stadiul de cosmar demult depasit incepe sa se transforme intr-un loc "bine" meritat. Obisnuinta dar nu acceptare. Mi se spunea ca trebuie sa beau apa plata si sa nu ma ating de cea carbogazoasa. Nu pot sa sufar apa plata, dar am inghitit-o pentru mult timp. Sentimentul de repulsie nu s-a schimbat. Presupun ca trebuie sa lucrez la acceptare. Defapt la intelegere. Prezenta familiara o sa cresca si mai multe radacini asta pana cand n-o sa gasesc toporul sa le tai. Toporul ca toporul, dar ce te faci dupa? My perfect enemy. O sa-mi fie dor de tine dar promit ca-ti pastrez un loc "la noi in celula".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu